„Papa Benedict al XVI-lea îi poartă pe toţi românii în rugăciune”

Preasfinţia voastră, în perioada 7-14 februarie, episcopatul catolic din România, în frunte cu Preafericitul Părinte Lucian şi cu Înalt Preasfinţitul Ioan Robu, preşedintele Conferinţei Episcopale, a efectuat la Roma vizita ad limina apostolorum, în cadrul căreia episcopii au fost primiţi în audienţă de Suveranul Pontif, Benedict al XVI-lea. Ca episcop greco-catolic de Oradea aţi făcut parte din această delegaţie. Ce semnificaţie are această vizită ad limina apostolorum şi de când datează?

Expresia „vizita ad limina Apostolorum” este o expresie consacrată, tradusă în italiană cu alle soglie degli Apostoli. Această expresie, pe care o regăsim în „Dreptul Canonic” din timpul Conciliului de la Ternto, indica vizita pe care toţi episcopii catolici o fac, la interval de cinci ani, la Roma pentru a se ruga şi a se închina la mormintele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, pentru a se întâlni cu Papa şi cu diverşi responsabili ai dicasteriilor curiei romane. Premergător sau iniţiator al acestei „vizite” putem spune că a fost Sfântul Pavel care, în scrisoarea către Galateni, vorbind despre convertirea proprie şi începutul propovăduirii sale, spune: „după trei ani, m-am suit la Ierusalim, ca să-l cunosc pe Chefa şi am rămas la el cincisprezece zile” (Gal 1, 18). „După paisprezece ani, m-am suit iarăşi la Ierusalim … le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc la neamuri … ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar” (Gal 2, 1-2). Deci „vizita ad limina” este un act pe care Bisericile locale, prin episcopii lor, sunt chemate să-l facă periodic, un act prin care se doreşte să se exprime comuniunea în credinţă şi dragoste care există între acestea şi Scaunul lui Petru, un act care exprimă unitatea dintre episcopi şi Papa.

Cum este ea pregătită de către delegaţia din România?

Episcopii pregătesc o relatare istorico-monografică, în jur de 20-30 de pagini, despre eparhie, în care se prezintă situaţia vieţii spiritual-pastorale a credincioşilor, preoţilor, seminariştilor şi călugărilor şi călugăriţelor, a catehezei şi a şcolilor confesionale, a raporturilor cu celelalte Biserici. Relatarea este trimisă la Roma cu aproximativ o lună înainte. Pe baza acesteia se construiesc discuţiile cu responsabilii dicasteriilor romane care, la rândul lor, transmit episcopilor informaţii despre situaţia Bisericii în alte părţi ale lumii. Tot pe baza acestei relatări a episcopilor se poate construi şi dialogul cu Sfântul Părinte la audienţa personală ori se pot discuta alte probleme pe care episcopul consideră că este bine să le discute cu Papa.

Cum se desfăşoară concret discuţia şi ritualul, plecând de la cazul dumneavoastră perosonal?

În timpul vizitei ad limina apostolorum, împreună cu Sfântul Părinte, cardinalii şi ceilalţi episcopi pe care i-am întâlnit s-au împărtăşit bucuriile şi dificultăţile, realizările şi neîmplinirile pe care le trăim în Biserica noastră, dar şi în Biserica Universală. Rugăciunea la mormintele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel precum şi celebrarea liturgică împreună cu Papa în Bazilica „San Pietro” au fost momente de mare trăire spirituală. Întâlnirea personală cu Sfântul Părinte dă sensul comuniunii pe care episcopii îl trăiesc şi îl propovăduiesc.
Fiecare „vizită” de acest gen începe cu o Sfântă Liturghie la mormântul Sfântului Petru, apoi o alta la mormântul Sfântului Pavel. Pe această axă de spiritualitate se dezvoltă programul întregii săptămâni. Acest program este pregătit de către „Prefectura Casei Pontificale – Prefettura della Casa Pontificia” şi cuprinde: celebrările liturgice, întâlnirile personale cu Sfântul Părinte, vizitele la dicasteriile romane şi întâlnirea întregului grup de episcopi cu Papa. Noi am avut privilegiul de a celebra împreună cu Sfântul Părinte, în Bazilica „San Pietro”, Sfânta Liturghie în data de 11 februarie, ziua apariţiei Maicii Domnului la Lourdes, ziua mondială a bolnavului.

Care au fost momentele cheie ale vizitei şi ce subiecte aţi abordat personal cu Papa Benedict al XVI-lea?

Fiecare episcop are 15 minute rezervate pentru întâlnirea personală cu Papa. Nu este mult, dar suficient pentru a aborda unele probleme. Amabilitatea şi afabilitatea Papei te face să te simţi în largul tău. Personal i-am vorbit Sfântului Părinte despre:
– credincioşii noştri şi despre situaţia bisericilor, despre preoţi şi seminarişti – mi-a spus că îi are la suflet pe credincioşi, să fiu apropiat de preoţii şi să încurajăm tinerii;
– despre discriminarea şi epurarea cultural religioasă la care suntem supuşi (număr redus de posturi clericale, biserici distruse); a rămas profund îndurerat pentru încercările care nu ne-au părăsit şi pentru valorile care se distrug;
– despre credincioşii din diasporă; a spus că-i are la suflet şi-i apără pe toţi românii oriunde s-ar afla;
– despre raporturile cu fraţii ortodocşi si dialogul ecumenic ; mi-a spus să mergem înainte în spirit de adevăr, de dreptate şi de caritate.
M-a întrebat apoi când, cum şi unde am studiat şi i-am relatat pe scurt. Mi-a spus că l-a cunoscut pe Cardinalul Todea şi că s-au împrietenit. A fost o întâlnire foarte plăcută deoarece Sfântul Părinte are o mare putere de a încuraja şi a da speranţă. Mi-a spus să transmit binecuvântarea dânsului tuturor credincioşilor noştri şi tuturor românilor şi să nu uit să le spun că pe toţi îi poartă în rugăciune.