Poeme pentru piticoţi nevinovaţi şi singuri










Când România e condusă de inşi precum Băsescu et comp., iar cultura română e „ghidată” pe „noi culmi de civilizaţie şi progres” (ehe, culmi, fraţilor, nu glumă!) de neotrepăduşi gen Patapievici, Liiceanu, Tismăneanu, numele lui Al. Paleologu se reimpune de la sine ca standard al nobleţii. N-am fost niciodată encomiastic la adresa conului Alecu, dar evidenţa…
Într-o ţară în care preşedintele a condamnat comunismul se pare că pensiile celor care ne-au decimat elitele intelectuale, profesionale şi sociale nu pot fi (re)calculate după o raţiune care să menajeze ce a mai supravieţuit din fibra noastră morală… Într-o ţară în care colaboratori notorii, (auto)recunoscuţi, ai Securităţii sunt conspiraţi în continuare de către Securitate, prin…
A semnala importanţa Marelui Cod (biblic) în cultura popoarelor europene pare la fel de uşor ca şi a recunoaşte că, pe un cer nocturn, luna rămîne mereu astrul cel mai vizibil. Simplu spus, nimic din gîndirea, artele şi imaginarul Europei nu e străin de Biblie: pînă şi patrimoniul greco-roman (precreştin) a fost remodelat în matricea…
Românii nu sunt tari la genul lung, proclamase cândva, cu anumită dreptate, Mihai Ralea: dovadă, nici o epopee naţională de calibrul Iliadei sau Odiseii, al Cântecului lui Roland, al Nibelungilor, nici o summa teologică de dimensiunile summei aquinatului, nici o enciclopedie, sau măcar un dicţionar al limbii, duse până la capăt. Românii au în sânge jurnalismul…
Printre eliadiştii de ultimă generaţie, cercetători de cursă lungă, pasionaţi de opera şi personalitatea savantului român, care caută cele mai inedite moduri în care a fost receptată opera acestuia, se află fără îndoială Cristina Scarlat. Este doctorand în cadrul Şcolii Doctorale de Studii Filologice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, pregătind o teză despre Transpunerea operei…