Poèmes à cordes

V

Nu mai ninge.
Dumnezeu şi-a spart globul,
Cioburi minuscule au căzut în
Camioanele şoferilor, cioburi
Sidefii s-au rostogolit peste
Crucile din marmură,

Nu mai ninge.
Bătrînii privesc brazii scoşi la vînzare,
Din autobus priveşti, cu ghiozdanul
În spate, părul rar al tatălui tău—

Copiii trec cu pungi pline de mere

Cîntînd Ô beau sapin, copiii trec

Ducînd baloane colorate în verde

Şi negru, în şoaptă spui:

Mon beau sapin, mon beau
Petit sapin mort, réveille-toi,

Tatăl tău îşi mişcă degetele
În buzunar. Pe hîrtia aceasta
Mototolită tu ai scris dorinţa ta
Pentru Crăciun.

Tatăl tău începe să meargă,
Peste cutiile cu globuri, peste căluţii
Din aluminium, peste bomboanele cu
Cremă de zahăr, vede acest brad,

Îşi vede copilul aducînd suportul pentru brad,
Îşi vede copilul recitînd au plecat cocorii, tată
Silabiseşti în gînd fiecare cuvînt, au plecat cocorii,
Copile, şi tatăl tău se opreşte în faţa bradului,
Măsoară înălţimea lui, în buzunar atinge inelarul
Spune: au plecat cocorii, fiule, tatăl tău îşi priveşte
Ghetele, îşi priveşte mîinile şi tu eşti în faţa lui acum

Îmbrăcat în flanelul tău cu reni şi spui: tatăl meu
Are cea mai caldă voce, tatăl meu nu mai trăieşte, dar eu ştiu
Că tatăl meu se joacă cu mine atunci cînd sunt singur,
Eu ştiu că tatăl meu se joacă cu mine de-a războiul,

Eu ştiu că mama a săpat această groapă, eu ştiu că mama
A închis ochii odată cu el, eu ştiu că mama l-a îngropat adînc
Ca să nu-l uite niciodată, eu ştiu că uitarea nu există, eu ştiu că
Tata se va întoarce dacă îi scriu asta—

Şi tatăl tău vrea să-şi scoată verigheta, tatăl tău
Îşi priveşte inelarul umflat şi încearcă să-şi scoată verigheta,
Încearcă cu dinţii, încearcă cu unghiile, tu eşti în autobus
Şi vezi părul rar al tatălui tău,

Tatăl tău pune verigheta în mîna vînzătorului
Şi alege cel mai tînar brad, vînzătorul o priveşte,
Vede data inscripţionată în interior şi şi-o aşază
Pe inelar.

Tatăl tău pleacă cu bradul pe umăr,
Pe lîngă el trece autobusul tău, e aproape întuneric,
Tatăl tău stă în sufragerie în faţa bradului împodobit,
Tu deschizi capacul coşciugului şi spui:
Au venit cocorii, tată.

VI

Au venit cocorii, tată, scriu pe
Pagina din dreapta şi rîndul
Îl şterg şi îl scriu de atîtea ori
Pînă cînd nu mai am nicio greşală,

Au venit cocorii, tată, scriu pe
Pagina din dreapta, fără nicio greşală
Şi tata ocoleşte munţii cenuşii
Şi tata urcă cu bradul în spate,
Urcă încet, din ce în ce mai încet
Şi tata urcă cu bradul în spate
Pînă i se albeşte părul,

Pînă ce mîinile îi tremură, pînă ce
Cerul se înalţă din ce în ce mai sus—

Şi tu ai umerii plini de zăpadă
Şi bradul tău se leagănă lîngă
Retrovizor, bradul tău cade pe
Bord răspîndindu-şi acele

Şi tatăl tău stă în camera
Fără ferestre, tatăl tău stă
Cu picioarele îngheţate în
Pragul camerei şi priveşte
Cărămizile, tatăl tău te priveşte

Pe tine în faţa bradului cu fetiţa
În braţe, tatăl tău te priveşte
Cum îţi împuşti în joacă prietenii,
Tatăl tău te priveşte cum te bărbiereşti

Tatăl tău te priveşte cum aduni cărămizile
Şi-ţi faci casă, tatăl tău aşază bradul
În faţa ferestrei, tu aşezi bradul în faţa ferestrei
Şi spui: o brad, o brad frumos
Pe cine îngropi tu?

Şi brăduţul îşi îndreaptă crengile, brăduţul spune:
O drag, o drag copil
Pe cineva pe care iubeşti—

Şi tatăl tău se urcă în camion
Şi tu îl strigi, tu îl strigi dar Dumnezeu
Cîntă: mult e dorul, copilule, mut e
Dorul, copilule,

Şi autobusul tău trece prin întuneric,
Autobusul tău trece legănînd acest brăduţ,
Autobusul tău căptuşit
Cu blană trece-nspre poluri, şi-n faţă-ţi ies
Brazii fără globuri

Şi fetiţa stă în genunchi
Şi se joacă cu cutia de chibrituri
Ea îi spune: un Crăciun singur,
Un Crăciun singur, fără zi de
Naştere,

Tot una-i ziua şi noaptea
Şi tu scrii pe foaia de parcurs:
Vă iubesc, să dormiţi devreme,
Eu sunt bine, desenez pe zăpadă
În pauze:

ROMÎNIA.

VIII

Nu mai ninge.
În faţa clasei, cu pumnii strînşi, spui:
Au plecat cocorii, tată, copiii vorbesc peste tine
Copiii aşează beteala peste tabloul preşedintelui,
Copiii spun: au plecat cocorii, tovarăşe,

În faţa clasei, cu pumnii strînşi, spui
Din ce în ce mai tare: au plecat cocorii, tată şi
Copiii umflă baloane negre pe care le atîrnă
De bănci, de tablă, copiii umflă baloane negre
Pe care le pun lîngă tabloul preşedintelui,

Tu spui: au plecat cocorii, tată, şi mama ta stă
În prima bancă şi plînge şi tu spui:
Au plecat cocorii, mamă, un pui a rămas
Strivit sub cărămizi, au plecat cocorii ducînd
Cerul tot mai departe, departe, departe
Şi copiii spun: a plecat cerul departe, departe,

Tovarăşe, şi literele tremură pe buzele tale
Literele se încrucişează, literele se mişcă
Pe buzele tale, îţi scapă şi alunecă, tu nu mai ai aer,
Tu repeţi fără glas: a murit tata, tată, tată, a murit tata,
A murit tata, tată.

Niciun cuvînt nu
Există.