Teologi ortodocşi din Occident îngrijoraţi de Apelul patriarhului Daniel Ciobotea

Cum era de aşteptat, aberantul „Apel la unitate şi demnitate românească” lansat cu puţin timp în urmă de către patriarhul BOR Daniel Ciobotea a stârnit reacţia teologilor ortodocşi din Occident şi nu numai. Săptămâna trecută site-ul www.orthodoxie.com, întreţinut de elita ortodoxiei franceze, a publicat un Contraapel, semnat, deocamdată, de nu mai puţin de douăzeci şi opt de personalităţi, între care Boris Bobrinskoy, Nicolas Lossky, Michel Evdokimov, Michel Stavrou, John Breck etc. Contraapelul atrage atenţia asupra imensului pericol pe care-l reprezintă „naţionalismul eclezial” precum şi asupra manipulării deciziilor primelor Sinoade. Redăm mai jos pasajele esenţiale din text. Cititorul francofon poate citi integral „Apelul la unitate şi demnitate ortodoxă” pe site-ul www.orthodoxie.com

Proveniţi din diversele migraţii ale secolului XX sau de origine occidentală, noi toţi am primit de la părinţii noştri Ortodoxia ca pe „Biserica lui Hristos pe pământ”, realitate ce primează asupra oricărei înrădăcinări sociale, culturale, naţionale. Pretutindeni unde se găseşte, Biserica ortodoxă e chemată să se întrupeze în culturile locale, deoarece, fiind „viaţă nouă în Hristos”, ea este universală. Dar această universalitate nu e niciodată abstractă: ea este tangibilă în fiecare loc, în fiecare comunitate euharistică unde se adună într-o unitate diversificată toţi credincioşii împărtăşind aceeaşi credinţă ortodoxă primită de la Apostoli şi transmisă de Părinţi. […]
Cu mare tristeţe am luat cunoştinţă de mesajul sfântului-sinod al Bisericii ortodoxe din România din 11 februarie 2010 intitulat „Apel la unitate şi la demnitate românească”. În acest mesaj, din care lipseşte orice referire la Dumnezeu, la Hristos şi la Sfântul Duh, sfântul-sinod al Bisericii din România, pretinzând că imită modelele rus şi sârb, face un apel către toţi preoţii şi credincioşii ortodocşi români din străinătate, care s-ar afla „fără binecuvântare” în alte Biserici ortodoxe surori, să restabilească „comuniunea lor directă” cu Patriarhatul din România. Noi înţelegem grija pastorală a Patriarhatului din Bucureşti faţă de situaţia creştinilor români izolaţi în străinătate. Totuşi, nu e şocant ca această invitaţie să fie prezentată ca o prerogativă care se impune credincioşilor de naţionalitate română contrar ecleziologiei ortodoxe? În acest sens, referirea la Sinodul de la Niceea este nelegitimă, întrucât Părinţii sinodali respingeau ideea de dioceze definite pe principii etnice, admiţând, ca şi Apostolii, numai criteriul teritorial. […]
Suntem tulburaţi de acest Apel ce lasă să se înţeleagă că orice român ortodox din străinătate trebuie să prefere în mod natural comuniunea directă cu Biserica ortodoxă din România. Or, nu există decât o singură Biserică, aceea a lui Hristos, iar noi ne împărtăşim direct din Trupul şi din Sângele Său. […] Asemenea iniţiative destabilizează comunităţile noastre care încearcă să mărturisească Învierea lui Hristos într-o lume pestriţă şi indiferentă; ele sunt izvor de suferinţă, de tensiuni şi de exagerări naţionaliste printre credincioşi.
Ne temem că o asemenea practică va atinge nu numai demnitatea Bisericilor care le provoacă, ci şi unitatea şi catolicitatea Bisericii, atenţi la ceea ce au grăit, în mod profetic, Părinţii Sinodului de la Constantinopol din 1872: „Respingem, anatemizăm şi condamnăm ca fiind contrare învăţăturii Evangheliei şi sfintelor canoane ale părinţilor noştri, etnofiletismul, adică discriminarea pe criterii etnice, ca şi certurile şi disensiunile cu caracter naţional stârnite în sânul Bisericii lui Hristos.”
Biserica lui Hristos nu poate fi instrumentalizată în slujba unităţii şi demnităţii unei naţiuni. Deschizând calea spre Împărăţia lui Dumnezeu, Biserica, Arcă a mântuirii, nu aparţine nici unei naţiuni.