Biserici “incorecte politic”

 Referinţa la biserici nu priveşte instituţiile respective, ci clădirile. Pentru că este vorba de clădiri care, în substanţa lor culturală, n-ar mai putea fi construite şi acceptate astăzi aşa cum le avem.

Putem să luăm ca exemplu splendidele biserici pictate ale mănăstirilor din Bucovina: ele au încorporat contribuţii extrem de diverse, ale unor meşteri străini şi mai ales străini de tradiţia arhitecturală bizantină. Spre deosebire de canoanele de astăzi, acum 500 de ani beneficiarul ortodox moldovean a acceptat ancadramente din piatră sculptate gotic la uşi şi ferestre, adevărate bijuterii, care dau un farmec nemaiîntîlnit de atunci încoace la bisericile ortodoxe! Au fost inserate numeroase alte detalii şi chiar elemente structurale – la boltiri – care constituiau piese şi sisteme „incorecte” faţă de tradiţia bizantină, preluate însă cu deschidere spirituală şi încredere arhitecturală de către responsabilii de şantier şi meşterii respectivi. Iar în privinţa picturii, interioare şi exterioare, lucrurile ar apărea astăzi de-a dreptul incorecte politic: figurile de papi latini, deveniţi sfinţi, sau cele din antichitatea greacă, de filosofi cu totul ne-creştini, sunt reprezentate în ancadramente de vază, pe contraforţi şi pe frize principale!! Se adevereşte că în cultură şi în generozitatea spiritului nu există evoluţie, de-a lungul mileniilor (ca în tehnică)… ci, mai degrabă, o rarefiere, dacă nu chiar decădere!

Mai pot fi luate în considerare şi bisericile fortificate din cetăţile ţărăneşti ale saşilor, risipite aproape în toate satele saxone transilvănene dintre Mureş şi Olt. Solidaritatea acestor comunităţi, născute pentru apărarea unui imperiu, nu se poate concepe în afara bisericii – atît ca instituţie, care regla toate aspectele vieţii comunitare, cît şi ca structură construită, pentru că în cetatea din jurul bisericii şi în etajele realizate deasupra ei se adăposteau şi luptau saşii contra păgînilor invadatori! Cum spunea în „Cîntecul de jale” din 1243 călugărul italian Rogerius: „…numai turnurile bisericilor ne erau singurele călăuze, din loc în loc”… – referindu-se la ţinuturile depopulate ale Transilvaniei prădate de tătari, urmaţi apoi de turci. Din acel context istoric dezastruos a reieşit şi necesitatea unui „impozit turcesc”, instituit de autorităţi în toată zona europeană ameninţată de necreştini! Azi, aceste structuri militare suprapuse spaţiului eclezial sau impozite pentru combaterea invaziei altor culturi/religii sunt considerate cu totul depăşite… Dar toţi cei care clamează la nesfîrşit despre multiculturalism nu scot un cuvînt despre invazia deja în desfăşurare a acestei aceleiaşi culturi turceşti – cu toate influenţele sale orientale, cu religia islamică, cu presiunea căsătoriilor mixte şi amestecul valorilor, inclusiv în educaţie şi comportament!

Ca să fie foarte clar, recurgem la exemplul marii biserici Sfânta Sofia din Constantinopol. Pentru că nu erau în stare să producă un pattern care să concureze această uriaşă structură, spirituală şi substanţială, turcii cuceritori au transformat-o în modelul primar al bisericilor islamice, adăugînd doar patru turnuleţe firave în colţuri… Au „corectat politic” ceea ce îi strivea vizual şi funcţional!! O dovadă că lucrurile evoluează în aceeaşi direcţie chiar în zilele noastre este anunţul recent că puterea de la Ankara/Istanbul intenţionează să redeschidă Sfânta Sofia pentru cultul islamist, eliminînd statutul de muzeu, care mai păstra pînă acum o idee de toleranţă a statului turc…

Nu ne rămîne decît să ne întrebăm din nou: cui foloseşte politica „corectitudinii politice” atît de îndrăgită de stîngismul occidental? Pentru că Europei nu-i aduce decît probleme, care vor deveni fundamentale, existenţiale, peste cîteva zeci de ani!! Tocmai aici rezidă actualitatea paradigmelor religioase pornite din Evul Mediu european, care îşi păstrează acuitatea pînă azi! Sunt tot mai suspecte presiunile pe toate canalele ca Turcia să fie admisă, într-o formă sau alta, în Uniunea Europeană; nu mai contează opinia contra acestui lucru a popoarelor europene, nu mai contează interesele economice locale (vedeţi agricultura – subvenţionată şi totuşi şuntată de produsele intens chimizate, deci ieftine, din Turcia…). Aşadar nu mai contează, pentru o şleahtă de birocraţi rupţi de realitate, libertatea noastră de a decide propriul viitor şi de a ne păstra propria identitate!!

În schimb, la Discursul Regelui Mihai I în parlamentul României şi la canonizarea mitropoliţilor ardeleni din Sibiu şi Alba Iulia, Biserica Ortodoxă Română – ca instituţie – a fost perfect corectă politic!  Aferim…

arh. Dorin Boilă.