Cântecul oastei lui Şatov

Noi aşteptând ca-ntr-o Rusie
împărătească ninşi de sus
promisa noua Paroussie
venirea-a II-a lui Isus

pre însuşi pragul sfintei lavre
cazând cu larvele’n somn pur
şi surd la multele palavre
şi toată forfota din jur

un fluture visând albastru
cu nimb şi platoşă de Domn
încât pe trepte de-alabastru
o lacrima ne cade ’n somn…

Încuie-ne-o în taina lacrei
pre cea mai limpede cât nu-i
mărgăritar ea însăşi sacrei
bătută ’n cuie mâini a Lui!

(24 decembrie 1970)