Despre canoanele romantismului mistic
În perioada 1 iunie – 15 iulie 2011, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia organizează la sediul Ateneo Veneto (Campo San Fantin 1897) expoziţia „Glorii” a artiştilor Marian şi Victoria Zidaru.
Vernisajul a avut loc marţi, 1 iunie, în prezenţa autorilor şi a criticului de artă Erwin Kessler, curatorul expoziţiei. Aceasta a fost concepută ca un omagiu adus Veneţiei, oraşul care a determinat decisiv orientarea artistică a operei soţilor Zidaru. Astfel, conceptul de spectacol se concentrează atât pe purificare şi ardere, cât şi pe transfigurare şi schimbare. Este vorba despre angajament, linişte şi despre sacrificiul necesar cerut de ascensiunea morală. Marian şi Victoria Zidaru sunt liderii unei tendinţe artistice afirmate în ultimii ani de comunism ca alternativă, refugiu şi protest împotriva represaliilor regimului totalitar, tendinţă îndeobşte cunoscută sub denumirea de „neo-ortodoxă”.
Având dimensiuni impresionante, sculptura lui Marian Zidaru – amplasată în centrul Aulei Mari a prestigioasei instituţii veneţiene – poartă denumirea „Viziunea lui Ezechiel”, reprezentând un fragment din simbolul iconografic bizantin intitulat „Glorii”. Lucrarea a fost finalizată în anul 1999 şi expusă pentru prima dată la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti, în cadrul expoziţiei personale „FOCUL”, apoi în acelaşi an la Muzeul Naţional al Satului în cadrul unei expoziţii personale iar în 2004 a participat la Bienala de Artă din Balcani, la Tessalonic. Obiectul textil realizat de Victoria Zidaru reprezintă o pânză de casă brodată cu imnuri bizantine, care va fi aşezată pe jos, simbolizând o cărare sub suprafaţa sculpturii.
Evenimentul beneficiază de sprijinul Institutului Cultural Român şi de patronajul Regiunii Veneto, al Provinciei Veneţiei şi al Primăriei Veneţiei. Parteneri media: Venezia News, Azienda di Promozione Turistica della Provincia di Venezia, Un Ospite di Venezia, Città di Venezia – Iniziative e Manifestazioni Culturali.
Cristian Bădiliţă: Dragii mei, vă felicit din suflet pentru această nouă expoziţie, aşezată pe malul bizantin al Italiei, Veneţia. Din câte piese e compusă expoziţia „Glorii” de la Ateneo Veneto şi care este sensul organizării elementelor expuse?
Marian şi Victoria Zidaru: Expoziţia „Glorii” e compusă dintr-o singură sculptură de mari dimensiuni [1200/1200/250cm], dar realizată din 26 de elemente: 7 aripi fixate pe câte o roată care sunt dispuse pe un cerc din lemn format din 12 arce, cu un diametru de 7 m. La această lucrare se mai adaugă două suluri din pânză de cânepă pe care s-a cusut cu bumbac un acatist, cu dimensiunile: 47 m lungime şi 50 cm lăţime, lucrare aparţinând Victoriei. Expoziţia s-a vrut de la început a fi un omagiu adus Veneţiei pentru experienţa avută de mine în Piaţa San Marco acum aproape 30 de ani, în 1984, şi pentru toată influenţa artei italiene de care am fost marcat în creaţia mea. Lucrarea pe care am expus-o cu titlul: „Viziunea lui Ezechiel” porneşte de la starea de graţie şi înfricoşare pe care o descrie profetul Ezechiel în Biblie, fiind o imagine sintetică a acesteia, la care se adaugă simţirea şi experienţa mea personală. Sala de la Ateneo Veneto fiind relativ mică nu a fost posibilă şi expunerea altor piese, în afară de acesta, sala este plină de pictură pe tavan [Jacopo Palma il Giovane cu „Judecata de apoi”] şi pe pereţii laterali [Leonardo Coronna cu “Drumul Crucii”], care intră în rezonanţă cu expresia clasică a lucrării mele.
Cifrul teologic al expoziţiei voastre se află exclusiv Cartea lui Iezechiel, sau pur şi simplu imaginaţia artistică întâlneşte, într-un „subconştient” comun, viziunile profetului veterotestamentar?
Lucrarea este o simbioză între Viziunea lui Ezechiel, figurarea celor 7 Duhuri ale lui Dumnezeu şi un comentariu personal asupra liniei de orizont care în acest caz, creează o incintă numită Cer şi un exterior numit pământ.
Cum trebuie înţeles cuvântul „glorii”? Se poate transpune „slava” (doxa) divină în materie pământească?
În spaţiul Creştin Ortodox acest tip de obiect – fiinţă se numeşte Glorii [la plural], adică o entitate formată din mai multe fiinţe, şi este reprezentată iconografic prin trei cercuri întrepătrunse cu aripi pe ele şi mulţi ochi. În Biserica Catolică se numeşte simplu „Carul de Foc” sau „Carul lui Dumnezeu”. Cred că este corect în ambele sensuri: Carul care poartă Slava [Gloria] lui Dumnezeu.
Ortodoxiştii vă acuză de „modernism” şi de trădare a codului artistic „tradiţional” în vreme ce moderniştii au reţineri faţă de acest tip de artă îmbibată de teologie („retrogradă”). Cum v-aţi prezenta voi înşivă reţeta artistică?
Adevărul este undeva la mijloc. Încercarea de a întoarce arta la ea acasă, adică în Biserica de unde a pornit, nu poate rămâne nesancţionată. Că acest lucru se face şi cu limbajul actual, folosind elemente media, performance şi instalaţii tehnice moderne este de-a dreptul „periculos”. Suspendaţi între două lănci foarte ascuţite reuşim să plutim pe un fluviu liniştit şi în continuă expansiune pe care ne place să îl numim „Romantismul mistic”.
Cristian Bădiliţă
Asociația Culturală OGLINDANET, fondată în luna mai, 2011, la inițiativa dlui Cristian Bădiliță, în scopul de a desfășura activități (programe, proiecte și acțiuni) culturale, științifice și educaționale cu impact național și internațional.
Latest posts by Cristian Bădiliţă (see all)
- Evanghelia după Luca - September 22, 2014
- Evanghelia după Luca - November 22, 2012
- Exorcizări (12) - April 16, 2012
