Pages Menu
Categories Menu

Posted by | 0 comments

Discreţia adevăratelor Alteţe

Discreţia adevăratelor Alteţe

În vacarmul de zi cu zi, evenimentele cu adevărat istorice nu se fac întotdeauna auzite. Printre certurile interminabile ale politicienilor şi strigătele demonstranţilor speriaţi de iminenta amputare a pensiilor şi a salariilor, într-un loc plin de pace şi de nobleţe din Bucureşti s-au petrecut o necesară chemare la adevăr şi un firesc gest de dăruire. Palatul Elisabeta este locul despre care vorbim, adevărată oază a reperelor stabile în deşertul prin care, vai, în ciuda declaraţiilor recente ale unui consilier prezidenţial, românii nu sunt conduşi de nimeni. Luni, 14 iunie 2010, Majestatea Sa Regele Mihai I al României, în prezenţa MS Reginei Ana şi a AALLRR Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu, şi-a decorat nepotul cu o înaltă distincţie regală, Decoraţia „Nihil Sine Deo”, înfiinţată la 30 decembrie 2009 şi care respectă cu fidelitate distincţiile create de fondatorul Dinastiei române, Regele Carol I. Începând cu data de 1 aprilie 2010, când a împlinit 25 de ani, Nicolae de Roumanie Medforth-Mills nu mai este doar nepotul Regelui. Iar ceremonia din 14 iunie consfinţeşte învestirea sa ca Alteţă Regală şi Principe al României.

O chemare la adevăr, pentru că atunci când cele mai înalte instituţii româneşti legitimează imposturi ca aceea a lui Paul Lambrino (căruia Preşedintele României îi botează copilul, iar Biserica Ortodoxă Română i se adresează, prin Întâiul Stătător, cu titlul fraudulos de „Alteţă”), românii trebuie să îşi amintească şi de faptul că Familia Regală a României este formată din Alteţe autentice, care îşi justifică înălţimea statutului prin altitudinea morală fără fisură şi prin devotamentul faţă de România.


Un gest de dăruire, pentru că prin ridicarea la rangurile de Alteţă Regală şi de Principe al României, ASR Principele Nicolae nu îşi mai aparţine sieşi, ci aparţine României, care câştigă, în acest fel, un nou aliat, un nou sprijin, o nouă garanţie că valorile autentice, continuitatea şi perseverenţa în bine, bunul-simţ, responsabilitatea şi verticalitatea sunt asigurate şi de generaţia de 20 de ani a Familiei Regale.

Un eveniment istoric desfăşurat în cea mai elegantă discreţie. Alteţele autentice nu au nevoie de publicitate, pentru că au legitimitate. Nu au nevoie de zgomot, pentru că se sprijină pe zeci de ani de devotament neîntrerupt. Nu se tem că vacarmul îi va face insesizabili, pentru că au răbdare. Binele are întotdeauna răbdare. Rămâne doar să vedem cât vor mai alege românii să rabde Răul şi să ignore Binele.

Excelenţa Sa Nicholas Michael de Roumanie Medforth-Mills, devenit Alteţa Sa Regală Principele Nicolae al Romaniei începând cu 1 aprilie 2010, conform Normelor Fundamentale ale Familiei Regale a României (promulgate de MS Regele Mihai I, la 30 decembrie 2007), s-a născut la 1 aprilie 1985, ca fiu al ASR Principesa Elena a României, cea de-a doua fiică a Regelui Mihai şi al prof. dr. Robin Medforth-Mills (1942-2002); are o sora mai mică, Elisabeta Karina de Roumanie Medforth-Mills.

ASR Principele Nicolae al Romaniei este al treilea în ordinea de succesiune la Tronul României, după Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta a României şi Alteţea Sa Regală Principesa Elena a Romaniei. Principele Nicolae s-a născut în Elveţia şi şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa în Marea Britanie. A călătorit în Europa, Africa, Asia şi Statele Unite, este un bun cunoscător al continentului african, este pasionat de mai multe sporturi de echipă precum şi de maşini, ca şi bunicul său. În ultimii ani, ASR Principele Nicolae s-a implicat din ce în ce mai mult în activităţile Casei Regale a României, concentrându-se în special pe proiectele ecologice desfăşurate în România.

În prezent, ASR Principele Nicolae al Romaniei îşi desăvârşeşte studiile universitare la Londra.

Dacă ar fi să dăm o definiţie lapidară Familiei Regale, am spune: trei generaţii în slujba României! E suficient să îl priveşti pe Rege în timpul intonării Imnului Regal, pentru a înţelege că acolo, la Palatul Elisabeta, se află singurul om din România care poate astăzi, aşa cum a mai putut şi altădată, să-şi conducă poporul dincolo de deşertul crizei economice, instituţionale şi morale care pare fără liman. Tot acolo, la Palat, se află trei generaţii care îşi servesc Ţara în fiecare zi, dar care ar putea-o face mult mai bine dacă Palatul nu ar mai fi doar o oază de normalitate, ci şi inima instituţională a României.
Prin strângerea tăcută de mâini între MS Regele Mihai şi ASR Principele Nicolae, Regele nostru ne-a dăruit, fără surle şi trâmbiţe, încă o generaţie de speranţă. De acum, românii trebuie şi ei să demonstreze că sunt pregătiţi să se lase slujiţi de Familia discretă care nu încetează să le întindă mâna. De fapt, nu e chiar aşa de greu: nu trebuie decât să respingem impostura, să alungăm incompetenţa şi să zdrobim minciuna. Astfel, într-o bună zi, republica ilegitimă în care un alt consilier prezidenţial, avid după privilegii, îşi permite să declare că niciun bătrân nu ar trebui să aibă pensie, pentru că poporul român nu s-a opus suficient de mult comunismului, nu va mai fi decât o urâtă amintire…

 

 

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *