Fiul Domnului şi moşii de coca

Unul dintre simbolurile consumismului de origine americană este o băutură zisă răcoritoare – dar pe care publicitatea deşănţată ne-o vîră în creiere că ar fi bună şi iarna… probabil ca să ne răcorească după atîta gaz rusesc! Acest efort publicitar, de-acuma secular, a reuşit să substituie un simbol occidental semi-creştin/semi-laic-comercial, care este Santa Claus (şi care s-a tot transferat şi el de la Sfîntul Nicolaus pînă către Naşterea Domnului…) cu un moş agnostic, non-creştin, dar foarte consumerist, tocmai pe placul firmei de băuturi cu pricina! Ca încă o dovadă a slabei credinţe şi slabei pătrunderi în fibra populară a adevărurilor creştine, aceste false ţinte pentru celebrare şi serbare socială au devenit un circ nesfîrşit, eludînd înţelesurile sacre ale Sărbătorii – vedeţi zilele de Sf. Valentin, a Tuturor Sfinţilor devenită Halloween, a Naşterii Domnului, devenită de fapt a moşilor Santa Claus, Père Noël, Crăciun, etc…

Chiar dacă unii manipulatori ideologici s-au grăbit să explice acest tip de transferuri prin „sfîrşitul istoriei”, implicit al credinţei/religiilor, este evident că lupta pe domeniul spiritual e departe de a se fi încheiat. Este limpede că această luptă are mereu un singur scop – atenuarea influenţei creştine, în orice formă s-ar manifesta!! Lucrurile astea au devenit tot mai vizibile în ultimul secol, deşi startul organizat a avut loc în epoca zisă „a luminilor”, de fapt, cea mai neagră perioadă a lumii europene, cînd, sub paravanele modernismului, s-a copt o agresiune spirituală ce are în zilele noastre urmări catastrofale!! Multe sunt observaţiile de bun-simţ ale tradiţionaliştilor, legate de această stare de lucruri, dar vedem în fiecare moment şi în orice manifestare politică, culturală, chiar ştiinţifică, cum – pe toate meridianele – haite de aşa-zişi progresişti înfruntă evidenţele cu aceleaşi păcăleli învelite în ambalaje atrăgătoare pentru publicul neprevenit!

Problema este că toate aceste manipulări au urmări maligne pentru societate, tocmai în epoca „globalizării”, cînd dezechilibrul resurse-cerinţe ameninţă toate popoarele, indiferent de nivelul lor! Vedem aceste fapte în marş mai ales în această perioadă, în care lumea zisă civilizată a început să-şi construiască un fel de tradiţie în a „sărbători” ceva ce nu prea mai înţelege la un loc cu finalul de an calendaristic, lungind serbarea pe vreo 5 săptămîni!! Sigur că la acest nou tip de celebrare a contribuit industria „serviciilor”, adică publicitatea, comerţul, mijloacele de comunicare – aceste „mass-media” care tind să devină din mijloc un scop în sine!

Ca un creştin obişnuit, sunt foarte deranjat de ascunderea mesajului cristic sub o mîzgă de prost-gust comercial! Ne îndreptăm spre aşa-zisele „sărbători de iarnă” (de tînăr cunosc sintagma, atît de iubită de regimul comunist…) – acum, în toată Europa şi America se folosesc tot felul de expresii, care să elimine pe cît posibil noţiunile de Post Spiritual, Smerenie, Iisus Hristos, ajungînd la absurdele „X-mas”, „Happy Holidays”, etc… Probabil că în curînd civilizaţia consumistă îl va descoperi pe  „moş Gerilă”!!! Măcar pentru români ăsta mai are un ecou de basm tradiţional – deşi ne aduce aminte şi de spectrul dureros al lui Flămînzilă/Setilă, specific perioadei de dictatură… Occidentul îşi sapă ultima groapă atunci cînd transferă valorile spirituale în circ consumerist, cînd ocoleşte cu bună-ştiinţă asigurarea unei „umbrele” tradiţionale pentru sufletul hăituit al oamenilor şi cînd proclamă teritoriul – pe care Creştinismul s-a întrupat în Istorie – ca un spaţiu liber de tradiţii, gata să fie umplut nu numai cu făcături de ordin materialist, dar şi cu alte cutume, provenind din spaţii cultural-religioase cu totul străine civilizaţiei europene.