Hamlet şi gardianul








Ideea acestui colocviu aparţine lui Cristian Bădiliţă şi din punctul de vedere al locului în care s-a desfăşurat colocviul – Sala de conferinţe a Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei – ea poate părea, prin alăturarea a două epoci atât de îndepărtate, oarecum extravagantă. Dar, deşi istoria căreia îi este dedicat Memorialul începe în 1945,…
Persecutarea creştinilor sub Decius: „pagube colaterale” ale unei tentative de restaurare a Imperiului Roman Odată cu asasinarea lui Alexandru Sever (235), lumea romană a intrat într-o perioadă de criză puternică (instabilitate a puterii, războaie, tâlhării şi piraterie, perioade de foamete şi epidemii, devalorizare a monedei, sărăcire, individualism, întoarcere la locurile de baştină, presiuni ale „barbarilor”…
Un grupaj de poezii de Bogdan Bulat, citit pe nerăsuflate, are efectul unui şotron sprinten. Ludicul inundă simţurile lectorului încă de la primul contact cu textul, prin titlurile propuse. Adevăruri eterne, sentinţe rostite apăsat, meditaţii profunde, autoironie şi un vârf de sarcasm sunt ingrediente care se amestecă, domină sau se retrag, ca iarăşi să reapară, la…
Cristian Bădiliţă: Preasfinţia Voastră, aţi participat de curând la Sinodul Episcopilor pentru Orientul Mijlociu de la Roma. Cât timp a durat acest Sinod şi care au fost temele principale? PS Virgil Bercea: Da, in perioada 10-24 octombrie s-a desfăşurat la Roma Sinodul pentru Orientul Apropiat cu tema „Biserica Catolică în Orientul Apropiat: comuniune şi mărturisire”…
Nichita Danilov e dovada insolitudinii funciare a unui anumit segment creator al optzecismului poetic. Fără a ne interesa în mod special ascendenţele sale lirice (reperabile poate în gnosticismul literar al ultimei antichităţi, în misticismul german medieval, în Rilke, Vasko Popa ori Mihail Ursachi), vom stabili evoluţia poeticii sale, din 1980 şi până azi, ca apoi,…
Nu ştim prin ce miracol românii de azi reuşesc să facă aproape totul pe de-a-ndoaselea. Tot ce-i nesemnificativ sau puţin semnificativ iese în faţă; tot ce nu merită recuperat se recuperează cu o repeziciune fulminantă în vreme ce lucrurile, cărţile, oamenii cu adevărat importanţi rămân pentru o nouă, veşnic utopică posteritate. Apoi ne mirăm că nu…