Regăsiri Mă întâlneşti. Voi fi demult în tine. Te scriu peste cenuşa-mi. Cu gestul înmuguririi tu mă atingi, desfaci din nou cuvântul. E o nevoinţă, din mormânt, suflet aprins, tu să ridici trupul cel neatins. Când desluşind în noi vei fi ştiut alt grai, din gândul meu plecând te aşezai. Te-ascult. Cu tine adorm spre…
Un excelent prilej pentru a face un cadou de 1 sau 8 martie ne oferă albumul Fată frumoasă, poeme de dragoste şi amor, avându-l ca autor pe Cristian Bădiliță. Într-o prezentare grafică de excepție, albumul conține și un DVD cu poemele în lectura autorului (32 de poeme), banda sonoră fiind realizată în colaborare cu muzicologul…
Există, în cea mai recentă carte de versuri a Anei Blandiana – Patria mea A 4, Editura Humanitas, 2010 –, cîteva poeme care dau senzaţia (se va vedea, totuşi înşelătoare) că ea ar propune o veritabilă arheologie a sinelui acestei autoare de o rară consecvenţă identitar-poetică. Nu mă refer, desigur, la textele ce amintesc, imediat,…
RISIPA 8. (Cînd vorbesc despre moarte) Cînd vorbesc despre moarte, vorbesc despre viaţa mea ca despre o femeie pe care am văzut-o de o mie de ori, nu despre alta pe care o întîlneşti o singură dată şi nu o vezi – stau cu ea pe genunchi şi mă urăşte, nu-mi spune asta, dar simt…
V Nu mai ninge. Dumnezeu şi-a spart globul, Cioburi minuscule au căzut în Camioanele şoferilor, cioburi Sidefii s-au rostogolit peste Crucile din marmură, Nu mai ninge. Bătrînii privesc brazii scoşi la vînzare, Din autobus priveşti, cu ghiozdanul În spate, părul rar al tatălui tău— Copiii trec cu pungi pline de mere Cîntînd Ô beau sapin, copiii…
Nu l-am cunoscut de aproape pe poetul Mihai Ursachi. Îi contemplam, uneori, de la distanţă, falsa trufie, care trăda o viziune maniheistă asupra lumii, în culori contrastante. Dar el era dincolo de bine şi de rău. Ca urmare, binele era privit cu ironie şi răul – cu dispreţ. Întrezăream atitudinea unui Înţelept ascuns, care se…
Domnul Ics, vechi inspector guvernamental, tocmai se ridică pe la şapte din aşternuturi după care îşi privi într-un gest reflex ceasul, gata să întreprindă ritualul duşului matinal. Fiind posesorul unui fizic atletic, ca de rugbist, cu părul uşor grizonat, tuns perie, cu faţa gălbui-măslinie punctată de doi ochi negri ce păreau că pătrund miezul lucrurilor,…
Admiratorii mai vechii lirici a lui Ioan Moldovan îşi amintesc, de bună seamă, faptul că obsesia „mainimicului” se infiltra, toxică, şi într-o parte (nu foarte extinsă, dar semnificativă) a acesteia. Dacă odinioară însă poetul nu se lăsa foarte uşor atins de „degetul mainimicului”, preferând să uite, programatic, „nişele calde ale convieţuirii cu mainimicul”, în ultima…
poem pentru prieteni prietenii mei au crescut mari altă generaţie face literatură acum ei fac copii şi poartă cravată au un uşor început de burtă nu sunt trişti inspiră expiră ostentativ sunt rumeni nu mai fac blatul poartă sacoşe grele vorbesc tare ascultă buletinul meteorologic au multe cunoştinţe nu mai scriu poezii când sunt singuri…
Centrul tematic al plachetei de debut (Măceşul din magazia de lemne, Editura Junimea, Iaşi, 1982) a Marianei Codruţ pare a fi reprezentat de asumarea unei feminităţi ce-şi interoghează, cu o rară sensibilitate, datele esenţiale. Pe de o parte, ingenuitate, delicateţe, fragilitate; pe de altă parte, predispoziţie intens reflexivă, tentaţia stilizării misterelor deopotrivă cosmice şi ontologice,…
POVESTE DE DRAGOSTE A fost demult. O casă pierdută-ntr-o pădure cu flori prelung mirositoare la fereastră. Luceferi de mătase tot se trudeau s-o fure s-o rezidească sus pe bolta — albastră În casă, stând la masa rotundă: tu şi eu ne cotropise somnul şi ne pierise graiul şi ne rugam muţeşte la bunul Dumnezeu…
De la debutul aproape simultan cu volumele Versuri (Editura Albatros, Bucureşti, 1970) şi Detectivul Arthur (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1970), a fost cât se poate de evident faptul că Emil Brumaru este posesorul unui teritoriu liric perfect individualizat şi în consecinţă lesne recognoscibil. Au trebuit să o admită inclusiv criticii – altminteri de top –…
Încă de la începutul creaţiei sale literare (Fântâni carteziene, Editura Junimea, Iaşi, 1980), Nichita Danilov îşi fixează poezia într-un spaţiu al simbolicului şi vizionarului, al metafizicului filtrat doar uneori printr-o grilă parodică de cea mai bună calitate. Nimic derizoriu ori foarte puţin din cotidianul insignifiant îl atrage pe acest poet preocupat, dimpotrivă, de retorica marilor…
Poezia adevărată se scrie în gând ne explica surâzătoare tovarăşa învăţătoare pe când aveam şase ani jumate şi numai note de zece… pentru că în gând cuvintele îşi găsesc propria lor identitate confundându-se cu lucrul în sine arătându-şi chipul lor virgin (kant fusese şi el poet pe când avea şase ani jumate şi numai note…
ACROSTIH Şerhan Foarţă Când se naşte Crist, — anu’ a Rămas o săptămână; Ianua, Coelis Ianua, Se deschide şi o să rămână Tot timpul deschisă, până în Iunie 24, ziuă cu, pe câmpuri, sânziene, Atunci când timpul bătrân Noapte de Sânziene Binevoieşte a se face… Ăl de ne dă în Dar calendare ştie ce…
(în memoria lui Vaclav Havel) În ţara aceea balcanică, meridional-temperată, acolo unde mâncarea naţională a locuitorilor ei, mămăliga, se spunea că nu poate exploda decât în cerul gurii, venise ceea ce puţini şi-ar fi închipuit: vremea mişcărilor de stradă, a demonstraţiilor asurzitoare, în sfârşit, a protestelor violente. Venise, carevasăzică, vremea schimbării. Revoluţia, sau ceea ce…