Cartea lui Ioan G. Pop şi Otniel L. Vereş, Elemente de semiofizică aplicată (Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2010) este o apariţie cu un aer proaspăt şi revigorant într-un mediu în care abundă, din păcate, colaje impersonale şi mult prea rigide. Demersul celor doi autori are meritul de a fi , atât stimulant din punct de vedere…
Pe 22 decembrie 2009, când se împlineau douăzeci de ani de la revolta anticomunistă în România şi tot atâţia de la instaurarea neocomunismului în diferite variante (neostalinistă, pseudogaullistă, malagambist-intelectuală), vedea lumina… internetului revista Oglindanet, prunc născut dintr-o „mamă schijă şi un tată afet”. Iată-ne acum la „tăierea moţului”, spre surprinderea multora şi în primul rând…
Ioan Evanghelistul foloseşte unul dintre cele mai ciudate verbe pentru a descrie întruparea Domnului. Tiparul aluziei exodice din Evanghelia sa începe din primul capitol. Aoristul eskenosen este aproape imposibil de tradus printr-un singur lexem. Timpul gramatical? Perfect? Perfect simplu? Aspectul: perfectiv. S-a întîmplat, „şi-a făcut cort” între casele noastre. Ioan 1:14: Şi Cuvîntul S’a făcut trup,…
A venit din nou Crăciunul! E o veste care nu ne surprinde, mai ales pentru faptul că publicitatea şi ofertele de la televiziuni, din ziare, reviste şi alte mijloace de comunicare în masă ne-au introdus deja în atmosfera consumismului de dinaintea Crăciunului. Dar pentru noi, creştinii, Sărbătorea Crăciunului este un moment de reflecţie şi de aducere…
Efrem din Nisibi sau „Sirianul”, sfânt şi doctor al Bisericii (cca. 306-373), este cel mai important scriitor religios de limbă siriacă; teolog, biblist, liturghist. Cel mai mare poet după Dante, sau alături de el (R. Murray, Ephraem Syrus, în TRE [Theologische Realencyklopädie], Berlin, nr. 9/1982, pp. 755-762). Născut într-o familie creştină, a cunoscut influenţa lui…
Octavio Paz, premiu Nobel de literatură, obişnuia să spună: „Lumea de azi e tot mai prost condusă, pentru că oamenii politici nu-i mai citesc pe clasici.” Gândindu-se, fireşte, la marile nume ale Antichităţii greco-romane, de la Homer, Hesiod, Platon şi Tucidide, până la Virgiliu sau Cicero. Jacqueline de Romilly, celebră elenistă franceză, membră a Academiei,…
Stă scris: La început a fost Cuvântul. Mă şi opresc. Cine m-ajută să fac pasul? Cuvântul? Nu pot să-l preţuiesc aşa de mult. Să nu fac nici aici popasul… Din ce adâncuri vine şoapta? M-ajută duhul şi-mi dă sfat. La început voi pune Fapta. J. W. Goethe, Faust Având în vedere specificul disciplinelor…
O problemă aparte este aceea de a vedea dacă lucrările savantului reflectă ori nu adeziunea sa la idealurile legionare şi, în cazul unui răspuns pozitiv, dacă se întemeiază pe aceste idealuri sau, dimpotrivă, servesc la a le da o justificare intelectuală. Răspunsul este evident pentru articolele cu caracter politic, nu însă şi pentru scrierile…
În Critica criticii Todorov lărgeşte atât obiectul, cât şi obligaţiile şi drepturile criticii literare, considerând că, până la urmă, „critica nu trebuie şi nu poate doar să se limiteze la a vorbi despre cărţi; la rândul ei, ea se pronunţă întotdeauna asupra vieţii.” Opusă unei astfel de perspective largi asupra literaturii şi criticii literare este ceea…
În continuare puteţi asculta un splendid colind interpretat de formaţia de muzică veche „Anton Pann”, condusă de Constantin Răileanu.
Tzvetan Todorov propune, prin Literatura în pericol, o problematizare incisivă şi, totodată, aplicată, a stării la zi a învăţământului literar, a criticii, a lecturiişi, în ultimă instanţă, a literaturii ca instituţie publică. Tripla derivă literară post-structuralistă (explicită în seria formalism, nihilism, solipsism) reprezintă cauza reală a pericolului ce pândeşte literatura şi care e regăsibil atât…
Omul, în existenţa sa istorică, s-a confruntat şi se confruntă cu „răul”. Fără nici o finalitate, iraţionale în sine, evenimentele nefaste, care lovesc omul, ca individ, sau societatea umană în ansamblul ei, au încercat să fie raţionalizate şi explicate în toate mitologiile arhaice şi dezbătute de gânditorii tuturor timpurilor. În cele din urmă, „răul” se revelează…
Cristian Bădiliţă: Ce se întâmplă cu instituţiile şi institutele statului român, domnule Marius Oprea? A rămas ceva care să nu fie controlat politic, adică înregimentat de gaşca aflată la putere? Marius Oprea: Nu atât subordonarea politică evidentă şi de care, la fel de evident, nu au scăpat în România nici grădiniţele este ceea ce mă deranjează,…