II. MITUL EMINESCIAN. DOUĂ ASPECTE În prima parte a acestui studiu, publicată anterior, constatam că dezbaterile de un secol care l-au avut pe Eminescu în centrul lor au profilat un domeniu de cercetare cu sferă, metode şi principii distincte, legitimând cel puţin retoric conceptul (uşor pretenţios al) eminescologiei. Însă din perspectiva unei cercetări externe, ce…
Volumul lui Ştefan Lemny, Les Cantemir: l’aventure européenne d’une famille princière au XVII siècle, publicat, la Paris, în 2009, a apărut, iată, foarte repede, şi în traducere românească, la editura Polirom (trad. Magda Jeanrenaud). Volumul are două mari volete, primul consacrat lui Dimitrie, al doilea, lui Antioh, cu o introducere despre întemeietorul „dinastiei”, Constantin. Datorită…
Am citit studiul lui Iulian Costache, Eminescu. Negocierea unei imagini, cu multă prudenţă, din mai multe motive pe care vi le prezint aici. Unu, Cristian Bădiliţă, colegul meu din facultate, îmi spune… din Franţa că e o carte excelentă, dar eu, de aici, din România, încă nu ştiu de ea; doi, sunt crescută şi formată…
I. MODEL EXPLICATIV 1. INSTRUMENTELE MODELULUI Dezbaterile nesfârşite care l-au avut pe Eminescu în centrul lor sunt ofertante în multe direcţii şi din multe puncte de vedere. Volumele, dosarele, anchetele, textele, interviurile, intervenţiile sau reacţiile care au tratat frontal sau colateral subiectul au devenit centre de interes ale întregului câmp cultural românesc. Totuşi, aceste dezbateri…
Aşa cum bine observa cardinalul Tomàš Špidlik, „spiritualitatea” îngemănează trei dintre cele mai sacre cuvinte pentru creştin: „Theos”, „Logos”, „Spiritus” (Tomàš Špidlik, Spiritualitatea Răsăritului Creştin. Manual sistematic, vol. I, traducere şi prezentare Diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2005, p. 29). Caracteristica decisivă a spiritualitaţii/misticii ortodoxe este fidelitatea faţă de noţiunea scripturistică de…
O problemă aparte este aceea de a vedea dacă lucrările savantului reflectă ori nu adeziunea sa la idealurile legionare şi, în cazul unui răspuns pozitiv, dacă se întemeiază pe aceste idealuri sau, dimpotrivă, servesc la a le da o justificare intelectuală. Răspunsul este evident pentru articolele cu caracter politic, nu însă şi pentru scrierile…
Cartea lui Ioan G. Pop şi Otniel L. Vereş, Elemente de semiofizică aplicată (Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2010) este o apariţie cu un aer proaspăt şi revigorant într-un mediu în care abundă, din păcate, colaje impersonale şi mult prea rigide. Demersul celor doi autori are meritul de a fi , atât stimulant din punct de vedere…
În Critica criticii Todorov lărgeşte atât obiectul, cât şi obligaţiile şi drepturile criticii literare, considerând că, până la urmă, „critica nu trebuie şi nu poate doar să se limiteze la a vorbi despre cărţi; la rândul ei, ea se pronunţă întotdeauna asupra vieţii.” Opusă unei astfel de perspective largi asupra literaturii şi criticii literare este ceea…
Octavio Paz, premiu Nobel de literatură, obişnuia să spună: „Lumea de azi e tot mai prost condusă, pentru că oamenii politici nu-i mai citesc pe clasici.” Gândindu-se, fireşte, la marile nume ale Antichităţii greco-romane, de la Homer, Hesiod, Platon şi Tucidide, până la Virgiliu sau Cicero. Jacqueline de Romilly, celebră elenistă franceză, membră a Academiei,…
Efrem din Nisibi sau „Sirianul”, sfânt şi doctor al Bisericii (cca. 306-373), este cel mai important scriitor religios de limbă siriacă; teolog, biblist, liturghist. Cel mai mare poet după Dante, sau alături de el (R. Murray, Ephraem Syrus, în TRE [Theologische Realencyklopädie], Berlin, nr. 9/1982, pp. 755-762). Născut într-o familie creştină, a cunoscut influenţa lui…
Omul, în existenţa sa istorică, s-a confruntat şi se confruntă cu „răul”. Fără nici o finalitate, iraţionale în sine, evenimentele nefaste, care lovesc omul, ca individ, sau societatea umană în ansamblul ei, au încercat să fie raţionalizate şi explicate în toate mitologiile arhaice şi dezbătute de gânditorii tuturor timpurilor. În cele din urmă, „răul” se revelează…
Tzvetan Todorov propune, prin Literatura în pericol, o problematizare incisivă şi, totodată, aplicată, a stării la zi a învăţământului literar, a criticii, a lecturiişi, în ultimă instanţă, a literaturii ca instituţie publică. Tripla derivă literară post-structuralistă (explicită în seria formalism, nihilism, solipsism) reprezintă cauza reală a pericolului ce pândeşte literatura şi care e regăsibil atât…
Pastorul Marius Cruceru (Augustine and Ecumensim. A Short Presentation of the Augustinian View on other Christian Groups) abordează conceptul „alterităţii” (în sens de deosebire, diferenţă, neasemănare) în teologia lui Augustin, pornind de la următoarea întrebare: poate fi considerat Augustin ecumenist? Cum s-a raportat episcopul de Hippona la diferitele grupuri care pretindeau apartenenţa creştină, dar, în…
Anul 2010 a fost extrem de rodnic pentru cea mai importantă colecţie de texte patristice din lume, Sources chrétiennes. Ne oprim la trei titluri de excepţie. În primul rând, la primul tom din marele tratat al lui Maxim Mărturisitorul (580-662), Către Thalassios (vor fi trei tomuri în final). Tradiţia ne-a trasnmis această lucrare sub titlul…
Autorul „primei epistole ioaneice” ne spune că Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8), schiţând cea mai profundă definiţie, dacă se poate numi aşa, a lui Dumnezeu Cel Unul în fiinţă şi întreit în persoane. Iubirea e ceea ce exprimă, mai mult decât orice, modul de a fi şi de a lucra al Sfintei…
Cine s-ar încumeta să se opună ori să fie reticent, în zilele noastre, la discuţiile dintre marile tradiţii creştine, fără a declanşa un val de critică şi de suspiciune asupra sa? Da, ecumenismul este la modă şi, cu toate acestea, pare că agora creştină este tot mai divizată, iar realitatea tot mai tristă. Dau un singur…