„Vorbirea pe şleau” ca virtute
Parrhesia: un cuvânt cât un manual de etică „paradoxală”. În accepţiunea cea mai largă înseamnă „intimitate”. Sensul de „libertate de vorbire” este derivat. Există o parrhesia cu oamenii („francheţea”, „sinceritatea”), dar şi una cu zeii sau cu Dumnezeu. Cu acest din urmă sens, cuvântul a făcut o carieră extraordinară în literatura creştină monastică. Sfinţii, călugării înduhovniciţi…