Eşichier 8









Raluca Lazarovici: Stimată doamnă Ana Blandiana, fiinţă cu memorie şi conştiinţă, omul obişnuieşte ca la aniversări să-şi întoarcă privirea spre trecut şi să privească peisajul experienţei, al transformărilor şi acumulărilor proprii. Cum trăiţi acest moment? Există o clipă anume din trecutul Dvs în care v-aţi fi dorit să se oprească timpul? Ana Blandiana: Reţin din suita…
Radu Gheorghiţă este Associate Professor in Biblical Studies (conferenţiar universitar în ştiinţe biblice) la Midwestern Baptist Theological Seminary, Kansas City, Missouri. Născut pe 21 decembrie 1961, la Cluj-Napoca, şi-a obţinut licenţa în fizică la Facultatea de fizică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, în anul 1984. A devenit interesat de domeniul teologic şi s-a hotărât pentru cariera academică…
După mai bine de douăzeci de ani de când resorturile şi motivaţia din care s-a născut au devenit caduce, iar libertatea de expresie, literă de lege, poate părea oarecum tardiv, anacronic şi neserios să vorbeşti despre literatura samizdat din România. Mult timp, rezervele personale în faţa unui asemenea demers au avut în vedere mulţimea de…
William Shakespeare (1564-1616) continuă să fie tradus în toate limbile şi cu diferite sensibilităţi, iar o demonstraţie vie sunt traducerile doamnei Violeta Popa (foto) din Sonete. Strădania traducătoarei este uluitoare: pastrarea canonului rigid al sonetului şi în acelaşi timp redarea în muzicalitate carpato-danubiană, ritm şi rimă, a ceea ce podurile Tamisei recunosc ca substanţă…
Când România e condusă de inşi precum Băsescu et comp., iar cultura română e „ghidată” pe „noi culmi de civilizaţie şi progres” (ehe, culmi, fraţilor, nu glumă!) de neotrepăduşi gen Patapievici, Liiceanu, Tismăneanu, numele lui Al. Paleologu se reimpune de la sine ca standard al nobleţii. N-am fost niciodată encomiastic la adresa conului Alecu, dar evidenţa…
„Aş fi vrut să opresc anumite momente, să le dau adevăr. […] Mi se părea, adică, tocmai că clipele pe care le trăiam uneori – totdeauna? – nu aveau realitate, riscau să treacă fără urmă, să se «răstoarne în uitare», tocmai pentru că erau prea asemenea clipelor din literatură, când subiectul nu simte, nu trăieşte,…