Ignoranţă şi comportament agresiv

Ilie Fârte, student anul II, Filozofie-Bucureşti. Citez: „România, aflată la periferia spiritualităţii occidentale unde bizativismul meschin s-a grefat pe consimţământul moral cvasi unanim la o robie perpetuă. România oferă azi imaginea unui primitivism gregar. Încercările elitei intelectuale de la 1848, continuate până la instaurarea regimului comunist, de a îndrepta ţara pe făgaşul civilizaţiei şi al democraţiei s-au dovedit a nu fi avut efecte de substanţă. Ele nu au reuşit să schimbe fundamental sufletul acestui popor surprins atât de sugestiv de Octavian Goga: «E ceva straniu în toată fiinţa noastră, nici voinţă, nici revoltă; suntem poporul cel mai nepregătit politiceşte şi cu nivelul moral cel mai scăzut (…). Nu este nici o putere de tresărire, nici un gând de pedeapsă, nici o revoltă a moralului pălmuit. Neam „bolnav fără vreme cu un trecut trist aproape fără istorie”, poporul român n-a reuşit să-şi justifice existenţa ca etnie in acest spaţiu mioritic.»

Impermeabil valorilor, democraţiei, simţind impulsul atavic spre dominaţia sub, cnut el a dovedit că Europa se sfârşeşte la Carpaţi. Care ar fi caracteristicile unei societăţi democratice? Toleranţa, independenţa economică a actorilor sociali, maturizaţi ca personalităţi, motivaţia raţională (nu instinctivă), a luărilor de poziţie în cele ce privesc  problemele cetăţii. Deci: individualitatea, maturitatea, raţiunea. Democraţia nu se învaţă; ea este o coordonată a spiritualităţi unui neam, actualizându-se progresiv, în funcţie de condiţiile concret istorice. Care au fost consecinţele întreprinse de elitele româneşti pentru a europeniza forţat acest popor, privat nativ de potenţa democraţiei, fără identitate şi fără un crez care să  forţeze istoria? Răspunde Goga: «Am maimuţărit Occidentul, ne-am spoit pe repezeală o faţadă, amăgindu-ne că după ea avem aceleaşi rosturi şi noi ca şi oamenii civilizaţi… Acum faţada a crăpat (la 1990, n.n.), şi în urma ei mi s-a dezvelit dincolo de paravan cel mai murdar colţ de Orient putred»” (î.c.)
Încercările elitele intelectuale din 1848, de a îndrepta ţara pe făgaşul civilizaţiei, au fost întrerupte de regimul comunist, intelectualii au fost ucişi şi înlocuiţi cu pleava societăţi de la oraşe şi de la sate, la ordinul Moscovei. Atei imorali au pus interesele de partid înaintea intereselor ţări, singura lor preocupare fiind înavuţirea pe seama poporului român nepregătit politiceşte. Decadenţa morală a politicienilor şi a ierarhiei (excepţiile se exclud), a dus la întoarcerea românilor în colţul de Orient putred; românii şi-au pierdut identitatea latină. Latinitate repusă în drepturi de Biserica greco-catolică. În Ardeal, în locul saşilor au fost aduşi moldoveni şi munteni; odată cu aceştia au venit şi preoţi ortodocşi educaţi în spiritul urii împotriva Romei catolice în general şi împotriva Bisericii greco-catolice în special. Transilvania a fost coborâtă la mentalitatea înapoiat-balcanică. Procedeele folosite de BOR pentru a-i aduce pe românii greco-catolici la balcanism sunt josnice.
În articolul „Reîntregirea Bisericii strămoşeşti” (sic!), apărut în Wikipedia-Enciclopedia Liberă, se spune: „Patriarhul Iustinian, încă de la instalarea sa în scaun, a adresat fraţilor greco-catolici chemarea care a fost făcută în duhul celei mai calde iubiri duhovniceşti şi frăţeşti…” Câteva  exemple de „iubire şi frăţietate” ortodoxe:
a) În comuna Iclod, la 2 ianuarie 1992, devastarea capelei greco-catolice din locuinţa Eugeniei Dârjan, aruncarea icoanelor, a statuii Maicii Domnului, a cărţilor de rugăciuni etc. Ţăranii sunt minţiţi că românii uniţi sunt vânduţi ungurilor.
b) În satul Filea de Jos, 25 km de Cluj, la 2 ianuarie 1990, la cererea enoriaşilor să le sfinţească apa de Bobotează, Anton Goţia,  pr. greco-catolic, a fost agresat de românaşii noştri „creştini ortodocşi”.
c) Pe 8 ianuarie 1992, Pr. Pius, pentru a evita repetarea episodului, a ţinut slujba de Bobotează cu două zile mai târziu, după ce a mărturisit pe creştini, Părintele a început Sfânta Liturghie; după slujbă a ieşti afară, unde-l aşteptau agresorii care s-au năpustit peste fraţii lor români greco-catolici, adresându-le cuvinte injurioase ce nu se pot reda în scris. Agresorii i-au copleşit pe apărători. Refugiindu-se în curtea de alături,  proprietăreasa care căuta să închidă poarta a fost tăiată la mână de un credincios  apărător al „dreptei credinţe ortodoxe”. Cu o impertinenţă specifică educaţiei lor, ortodocşii greco-slavoni le spuneau greco-catolicilor: „Vedeţi, pe noi nu ne agresează nimeni.”
d) În ziua de 14 octombrie 1991, un grup de câţiva cetăţeni, pretinşi credincioşi ortodocşi, pripăşiţi în comunele din apropiere, instigaţi de preotul ortodox Ioan Vălean, au escaladat gardurile şi poarta casei parohiale a Parohiei Bisericii Române Unite Greco-Catolice din Turda. Prin forţă, au scos în stradă bunurile mobile ale preotului greco-catolic, instalat în casa parohială de credincioşii băştinaşi, casa fiind construită de ei în anul 1888. Biserica Greco-Catolică din oraşul Turda a fost clădită de Fam. Raţiu Ioan, avocat, care a făcut 5 ani de puşcărie la Seghedin-Ungaria, pentru că a luptat ca Transilvania să se unească cu  ţara. Drept recunoştinţă, BOR, devenind majoritară după Unire, a furat avutul fraţilor greco-catolici, care de drept sunt ortodocşi de rit bizantin.
e)  Pr. Boian, greco-catolic din Cluj, protestează, spunându-i IPS Baltolomeu Anania: preotesele greco-catolice sunt date afara din casele parohiale. A primit răspunsul: „dar unde vrei să locuiască preotesele mele ortodoxe!?”
Frăţia ortodocşilor cu românii greco-catolici se dovedeşte şi din cele de mai jos:
f) Pr. Grigore Pop, original din satul Valea Unguraşului, profund impresionat de momentul ostil trăit în faţa bisericii părinţilor şi a consătenilor săi în ziua de Paşti, când văzuse „lanţuri şi lacăte pe uşa bisericii, din dispoziţia protopopului  ortodox din Dej”, a decedat la câteva luni.
g) Cel de-al doilea, preot îndepărtat este pr. Andrei Rafan, parohul de drept din Ceaba, care, încercând să se apropie de parohul ortodox, respectiv de fratele său întru neam şi Cristos, l-a salutat cu „Lăudat să fie Isus, frate!” „Frate eşti cu dracul!” i s-a răspuns. Afectat de o jignire atât de neaşteptată, pr. Rafan s-a îmbolnăvit şi a fost internat în spital.
h) Cel de-al treilea preot îndepărtat din parohia Geab a fost părintele Gavril Pop, atacat în luna februarie 1993.
i) În zona Topliţa-Sărmaşi (Jud. Harghita) greco-catolicii au „dreptul” la nimic în democraţia originală de astăzi. Ei sunt obligaţi să meargă la bisericile catolice maghiare. Români greco-catolicii din yona Harghita, Covasna, Mureş preferă să meargă la bisericile catolice maghiare. Dragoste cu sila nu se poate. Să ne miram că românii din această zonă vor vota cu UDMR-ul? Din 1989, BOR a semănat vânt în Transilvania – pe termen lung, guvernul României va culege furtună.
Clasa politică securisto-comunisto-ortodoxă a desfiinţat, după 1990,  jud. Târnava Mare, Târnava Mică, Făgăraş, judeţe cu pondere greco-catolică. La Cluj s-a înfiinţat a doua mitropolie. Transilvania daco-romană este sfâşiată spiritual nu de habsburgi, nu de unguri, ci de români. Cu o diabolică perseverenţă. Cum vedem, politicienii & co., ierarhii din Bucureşti, cu o diabolică perseverenţă, vor să şteargă din sufletul  românilor spiritul, cultura, patriotismul, hărnicia, cinstea,  fixate in sufletul românilor din Transilvania de Sf. Părinţi greco-catolici.

j) Pe termen scurt, victorie – ortodocşii au ocupat Transilvania. Pe termen lung, câştig de cauză va avea UDMR. Românii greco-catolici, pentru că li s-au luat bisericile, ridicate de moşii şi strămoşii lor, şi pentru că sunt forţaţi de ortodocşi să se roage în bisericile catolice ungureşti, vor vota cu UDMR în zonele Harghita, Covasna, Mureş. Ce nu găseşti în curtea ta, găseşti în curtea vecinului. Miopia politicienilor şi a ierarhiilor de pe malurile Dâmboviţei lucrează în detrimentul României.
Dreptate a avut studentul Ilie Fârte, în 1991, când a spus: România se află la periferia spiritualităţii occidentale. România trebuie să meargă nu numai politic şi economic, ci şi spiritual alături de Occident. Sunt valabile şi cele scrise de Octavian Goga: „Blajul nu este un cimitir al trecutului, ci un Altar al Viitorului. Române, trezeşte-te, mâine va fi prea târziu.”

12 noiembrie 2010

Ioan Marinoiu, n. 02.09.1922. Technician Zootehnist, specialitatea Apicultură. Între 1938-1942, a fost apicultor la Moşia Regală Com. Mânăstirea Jud. Ilfov. Armata 1942-1945, Regimentul Geniu Aeronautic, Bucureşti, Cotroceni. 1946-1947, apicultor la Ferma Nati, proprietatea Ambasadei Suediei, din Bucureşti. 1947-1956, Technician Apicultor  la GAS Sighişoara, Jud. Târnava Mare. În drum spre Congresul de Apicultură ţinut în Grenoble, Franţa, a cerut azil politic în Germania. A lucrat la Serviciul Horticol, oraşul Bremen din Germania. În 1992, a emigrat în USA. În 2010, a revenit în Romania.